Maitreyi (1933) Mircea Eliade

Caracterizarea personajului

1. Context:

• În scrierile literare ale lui Mircea Eliade se remarcă două abordări narative complementare: pe de o parte „experiența”, autenticitatea, trăirea nemijlocită, intensă a realității, mai ales sub spiritul erotic, pe de altă parte fantasticul, reflectând „experiența sacrului”.
• Romanul Maitreyi de Mircea Eliade a fost publicată în 1933, autorul apelând la prima abordare, iar cartea bucurându-se în epocă de aprecierea criticilor, dar și a cititorilor obișnuiți.

2. Definiția personajului și statut social, psihologic, moral:

• Personajul literar este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice și morale distincte, pusă în lumină printr-un șir de întâmplări situate într-un anumit cadru temporal și social. Personajul literar reprezintă o categorie principală a unei opere epice sau dramatice alături de acțiune, narator, timp și spațiu.

• Maitreyi, eroina romanului omonim, este un simbol pentru misterul feminității și este cel mai exotic personaj feminin din literatura română.  

       Statut social:

• Din punct de vedere social, eroina este o adolescentă de 17 ani, care aparține unei caste bogate, bengaleze. Părinții ei îi oferă o educație superioară, concretizată în faptul că are informații culturale impresionante, scrie poezii și eseuri, și ține conferințe despre frumos.

       Statut psihologic:

• Din punct de vedere psihologic, Maitreyi este copil și femeie în același timp, un suflet pur care iubește cu adevărat. Inițial, deși este dornică de a-și revărsa iubirea asupra cuiva, când Allan îi declară iubire, Maitreyi răspundea că el nu reprezintă pentru ea decât „un scump prieten”. Din această întâmplare reiese confuzia între prietenie și iubire. Iubirea sporește în intensitate, astfel că tinerii se logodesc, jurământul eroinei fiind semnul că această iubire a depășit firescul, atingând perfecțiunea în dragoste. În final însă, este despărțită și izolată în mod brutal de Allan de către Narendra Sen, Maitreyi ajungând la gesturi disperate, din dorința de a fi din nou alături de omul iubit. Prin această despărțire, Narendra Sen distruge nu numai o iubire, ci și un suflet pur, care pierde speranța de a mai iubi vreodată.

       Statut moral:

• Din punct de vedere moral, Maitreyi este o fată iubitoare și ascultătoare. Datorită timpului petrecut împreună cu Allan, Maitreyi ajunge să se îndragostească de acesta, ajungând să comită fapte demoralizatoare din cauza aceste iubiri. De exemplu atunci când se culca cu vânzătorul de fructe, doar pentru a fi exclusă din societate și a putea fi din nou cu Allan.

3.Trăsătura principală și două scene ilustrative:

• Principala trăsătură a Maitreyiei este misterul, adâncit de subiectivitatea naratorului, și care este evidențiată de scena cinei și a logodnei.

           O primă scenă care ilustrează misterul Maitreyiei este:

• cina din casa familiei Sen la care participă Allan, împreună cu un prieten ziarist francez, Lucien Metz, care scria o carte despre India. Englezul este impresionat de frumusețea Maitreyiei și de eleganța vestimentației fetei, specifică femeilor indiene. Mai mult, pe Allan îl fascinează râsul ei: „un râs nestăvilit, contagios, un râs de femeie și de copil în același timp”. Când se îmbolnăvește de malarie, iar Maitreyi vine să-l viziteze în spital împreună cu tatăl ei, Allan se simte tulburat în prezența fetei, deși nu-și explică motivul acestei reacții, mai ales că nu crede că ea ar avea ceva deosebit, care să-l atragă.  

      O altă scenă care ilustrează misterul Maitreyiei este:

• logodna mistică, oficializând astfel legătura lor și ieșind din „păcat”. Maitreyi săvârșește un jurământ cosmic în preajma Lacurilor din împrejurimile Calcuttei, în fața apei, a pădurii, a cerului. Într-una din nopțile următoare, Maitreyi i se dăruiește lui Allan, convinsă că unirea lor „a fost poruncită din Cer”. Astfel, europeanul are acces la iubire ca experiență extatică, tânăra Maitreyi, ca o inițiatoare în misterele Indiei, îi facilitează accesul la metafizic și mitic.  

4. Două elemente de structură și compoziție:

• Conflictul romanului se construiește pe baza opoziției dintre ele două lumi diferite: cea europeană și cea asiatică. Uniți prin iubire, cei doi tineri rămân exponenți ai acestor mentalități. Conflictul dintre europeanul Allan și bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, se concretizează în confruntarea dintre civilizația europeană liberă și cea hindusă, plină de prejudecăți. Fire autoreflexivă, Allan trece printr-un puternic conflict interior, între trăirea intensă a iubirii ca experiență definitorie, și luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât și forța iubirii adevărate.

• Incipitul surprinde, prin confesiunea personajului-narator, prima întâlnire a personajelor, când Allan o vede pe Maitreyi de Crăciun în mașina tatălui ei, și îi pare mai curând o zeiță decât o femeie. Finalul reia imaginea personajului-narator care află de la nepotul doamnei Sen ce s-a întâmplat cu Maitreyi. Este un final deschis deoarece sugerează că nici distanțarea temporală și nici rememorarea faptelor în acest roman-jurnal nu pot epuiza misterul iubirii Maitreyiei.

5. În concluzie,:

• Personajul feminin principal rămâne o apariție singulară în peisajul literaturii române prin exotism, inocență și senzualitate, putere de sacrificiu și dăruire totală.