Moara cu noroc (1881) Ioan Slavici

Caracterizarea personajului

1. Context:

• Nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici a fost publicată în volumul „Novele din popor” în 1881, și este una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii și asupra vieții satului transilvănean.

2. Definiția personajului și statut social, psihologic, moral:

• Personajul literar este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice și morale distincte, pusă în lumină printr-un șir de întâmplări situate într-un anumit cadru temporal și social. Personajul literar reprezintă o categorie principală a unei opere epice sau dramatice alături de acțiune, narator, timp și spațiu.

• Ghiță este personajul principal, un personaj „rotund”, al cărui destin ilustrează consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire. Personajul este tipic pentru o categorie socială (tipul cârciumarului interesat de bani), cu trăsături condiționate de mediu și o evoluție care îl individualizează. Dezumanizarea protagonistului este urmărită prin analiză psihologică.

       Statut social:

• Statutul social al protagonistului este surprins încă din incipitul nuvelei, în ipostaza cizmarului sărac, nemulțumit de propria condiție socială. Conștientizând faptul că pe umerii săi apasă responsabilitățile familiei, decide să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, tocmai pentru a-i asigura un trai mai bun. Odată mutat la moară, devine cârciumar, schimbarea de statut social implicând metamorfoze și la nivelul statului psihologic și moral.

       Statut psihologic:

• Din punct de vedere psihologic, Ghiță este, la început, un caracter puternic. Stăpân pe sine, încrezător în forțele proprii, nu ia în seamă sfaturile bătrânei sale soacre și se mută la Moara cu noroc. Sub influența Sămădăului, bărbatul își pierde treptat încrederea în sine și devine slab în fața tentației de a se îmbogăți.

       Statut moral:

• Statutul moral al protagonistului se prefigurează încă din titlu, textul nuvelei urmărind măcinarea, până la dispariție, a conștiinței lui Ghiță. Existența sa se înscrie inițial în sfera moralității: banul câștigat cinstit, imaginea de om onest în fața colectivității rurale sau familia reprezentând valorile sale ontologice. Întovărășirea cu Lică va duce însă la propria prăbușire morală: jură strâmb, devenind astfel complice la jaf și la crimă. Se îndepărtează treptat de familie, ajungând chiar să regrete că are nevastă și copii și că nu-și poate asuma în totalitate riscul îmbogățirii alături de Lică.

3.Trăsătura principală și două scene ilustrative:

• Trăsătura principală a lui Ghiță surprinsă în nuvelă este lăcomia, care are ca efect dezumanizarea, și e manifestată prin înstrăinarea față de familie, minciună, răzbunare, gelozie, crimă.

           O primă scenă care ilustrează dezumanizarea lui Ghiță este:

• când, orbit de furie și dispus să facă orice pentru a se răzbuna pe Lică, își aruncă soția drept momeală în brațele Sămădăului. Speră până în ultimul moment că Ana va rezista influenței nefaste a lui Lică. Dezgustată însă de lașitatea lui Ghiță care se înstrăinase de ea și de familie, într-un gest de răzbunare, Ana i se dăruiește lui Lică.

      O altă scenă care ilustrează dezumanizarea lui Ghiță este:

• episodul judecății, unde Lică îi distruge imaginea de om onest pe care o avea Ghiță în fața oamenilor și, astfel, cârciumarul se trezește implicat fără să-și dea seama în jefuirea arândașului și în uciderea unei femei și a unui copil. Acesta e chemat să depună mărturie și i se dă drumul acasă numai „pe chezășie”. La proces, însă, Ghiță jură strâmb, devenind în acest fel complicele lui Lică. Are totuși momente de sinceritate, când cere iertare soției și copiilor.

4. Două elemente de structură și compoziție:

• Fiind o nuvelă psihologică, conflictul central este și el unul psihologic, moral. Este vorba de conflictul interior al protagonistului. Personajul principal, Ghiță, oscilează între dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se îmbogăți alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul exterior constă în confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și Lică Sămădăul. Orbit de patima banului, Ghiță se simte vulnerabil față de Lică, deoarece are familie și ține la imaginea sa de om cinstit în fața lumii. Obișnuit cu independența, Ghiță se vede constrâns să accepte colaborarea cu Lică, fapt care îi va afecta grav echilibrul interior.

• Simetria incipit-final conferă o notă caracteristică a operelor lui Slavici. În incipit se enunță prin cuvintele bătrânei pe care Ghiță o consultă ca pe un oracol, astfel că bătrâna refuză să hotărască pentru ei, dar totuși îi avertizează că nu bogăția, ci liniștea colibei te face fericit. Finalul pecetluiește tot prin cuvintele bătrânei destinul tragic al eroilor.

5. În concluzie,:

• Nuvelă solidă cu subiect de roman”(G. Călinescu), „Moara cu noroc” transmite concepția moralizatoare a autorului cu privire la lume și viață prin intermediul evoluției  personajului principal.