Aci sosi pe vremuri (1923) Ion Pillat

1. Context:

• Ion Pillat a fost poet și prozator român care a debutat cu volumul „Visări păgâne”, volumele ulterioare surprinzând trei orientări estetice ale poetului: etapa parnasian-simbolistă, etapa tradiționalistă și etapa clasicizantă.

• Poezia „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat a fost publicată în volumul „Pe Argeș în sus” în 1923 și este o poezie de factură tradiționalistă.

2. Încadrare în curent:

• Tradiționalismul este curentul literar apărut la începutul secolului al XX-lea și dezvoltat de-a lungul perioadei interbelice, remarcându-se prin prețuirea profundă a valorilor spiritualității românești. Principalele trăsături ale ideologiei acestei orientări literare sunt: valorificarea specificului național (istoria, natura și folclorul), refuzul citadinului, prețuirea mediului rural ca vatră a spiritualității, idealizarea țăranului român și refuzul influențelor străine.

• Poezia „Aci sosi pe vremuri” aparține tradiționalismului prin: tema timpului trecător, respectarea prozodiei clasice, orientarea spre trecut (motivul amintirii, casa părintească) și descrierea cadrului natural, rural și a trecutului legendar.

În primul rând:

• poezia „Aci sosi pe vremuri” aparține tradiționalismului prin descrierea spațiului rural în care are loc întâlnirea bunicilor. Valorificarea trecutului se realizează folosind procedeul evocării în prezentarea iubirii bunicilor, iar utilizareaarhaismelor creează parfumul unei epoci: „peruzea”, „crinolină”, „obloane”, „pridvor”. De asemenea, clopotul evidențiază prezența religiosului iar casa părintească păstrează legătura cu străbunii. Peisajul este unul pitoresc, tabloul naturii este unul plin de armonie de care sufletul poetului este îndrăgostit.

În al doilea rând:

• o trăsătură tradiționalistă este lipsa ambiguității specifice modernismului, textele fiind ușor de înțeles. Figurile de stil sunt simple, predominând epitetul și comparația. Versificația este simplă, existând întotdeauna rimă, ritm și nefiind utilizat ingambamentul.

3.Temă și două secvențe:

• Poezia dezvoltă două teme importante în opera lui Ion Pillat: timpul și dragostea. Amintirea, regretul trecerii timpului, bucuria iubirii trecute și a unei iubiri a prezentului se amestecă într-un monolog liric nostalgic, specific poeziei tradiționale. Secvențele poetice sunt delimitate riguros de alternanța acestor două teme mari. De asemenea, universul rural este particularizat prin motive specifice: casa, hornul, trecerea timpului, uitarea, satul, precum și motive de circulație universală: luna, noaptea, revalorizate în manieră tradițională.

      O primă secvență care ilustrează tema iubirii este:

• în prima parte amplă a textului, în care are loc evocarea iubirii trecute a bunicului și a bunicii, construită cu ajutorul descrierii. Tânăra de altă dată („bunica-mi Calyopi”)  sosește la casa cu pridvor într-o trăsură, traversând lanul de secară. Decorul e compus cu ajutorul unor motive care ar putea aminti de poezia romantică a secolului al XIX-lea: câmpia, plopii, lacul, amurgul, luna sau noaptea. De altfel, epoca este aceea pașoptistă: bunicul îi recită femeii iubite la lumina lunii poezia „Sburătorul” a lui Heliade Rădulescu și „Lacul” de Lamartine, un celebru poet francez.

      O a doua secvență care ilustrează tema iubirii este:

• în a doua parte amplă a textului, care este dedicată unei iubiri a prezentului: nepotul își așteaptă iubita, ca și bunicul, la scara casei cu pridvor, unde se oprește trăsura, iar seara îi recită poezie simbolistă (poezia epocii lor). Cadrul rămâne în linii mari același: casa, trăsura, lanul cu secară, plopii, câmpia, lacul, amurgul, luna și, evident, îndrăgostiții.

4. Două elemente de structură și compoziție:

• Titlul este alcătuit dintr-o propoziție prin care poetul comunică ideea centrală a poemului, și anume apropierea până la identificare a trecutului cu prezentul, două valori ale existenței umane. Adverbul în forma populară „aci”, verbul „sosi” la perfectul simplu și locuțiunea adverbială de timp „pe vremuri” sugerează ideea că existența umană se bazează pe experiențe repetabile, reluate și retrăite de fiecare generație în parte, care simte și trăiește viața asemenea predecesorilor.
• Simetria este susținută de cele două povești de dragoste, cea a bunicilor și cea a nepotului. Cele două transpuneri asemănătoare dar din vremuri diferite argumentează continuitatea în timp. Relația de opoziție se instituie între două planuri, între „atunci” și „acum”, legătura dintre ele fiind asigurată de aceeași identitate a spațiului – „aci”. Această opoziție se reflectă prin amestecul arhaismelor „crinolină”, „ciubuc”, „berlină” și cuvintelor cu o conotație populară „pridvor”, „zăbrea” cu neologisme precum „ametist” , „simbolist”, „romantic”.

5. În concluzie,:

„Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat aparține literaturii tradiționaliste prin compoziția de factură clasică și prin abordarea unei tematici specifice acestei direcții literare: universul rural, cadrul natural, nostalgia trecutului, trecerea implacabilă a timpului.