Riga Crypto și lapona Enigel (1924) Ion Barbu

1. Context:

• Ion Barbu ilustrează în literatura noastră conceptul modern de poezie pură, o lirică esențializată, a ideilor.

• Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu a fost publicată în 1924 și integrată apoi în volumul „Joc secund” în 1930 și este o baladă care face parte din a doua etapă de creație barbiană, numită baladic-orientală, și anunță dezvoltarea ulterioară a poeziei sale spre ermetism.

2. Încadrare în curent:

• Modernismul este curentul literar manifestat cu predilecție în perioada interbelică, ale căror trăsături au fost teoretizate de Eugen Lovinescu și promovate prin intermediul cenaclului și al revistei „Sburătorul”. Orientarea artistică promovează o înnoire a literaturii, prin desprinderea de trecut și prin crearea unei modalități inovatoare de exprimare. În ceea ce privește poeziile, sunt formulate următoarele deziderate: crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufletești și înlăturarea totală a obiectivității, ambiguitatea limbajului prin utilizarea metaforei și inovația formală prin renunțarea la prozodia tradițională.
• Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” aparține modernismului prin: intelectualizarea emoției, imaginar poetic inedit, ambiguitate, metafore surprinzătoare și cuvinte cu sonorități neobișnuite și înnoiri prozodice.

În primul rând:

• poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” este subintitulată „Baladă”, și începe ca un cântec bătrânesc de nuntă, dar se dezvoltă în viziune modernă ca un amplu poem alegoric și de cunoaștere, o poveste de iubire din lumea vegetală. Autorul păstrează din specia tradițională schema epică și personajele antagonice. Evenimentele narate sunt de o natură fantastică (dialogul în vis dintre rigă și laponă) și alegorică. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de „lirismul de măști”, personajele având semnificații simbolice multiple (materia și spiritul etc.).

În al doilea rând:

• poemul „Riga Crypto și lapona Enigel” impune o viziune modernă. Interpretarea dată de însuși Ion Barbu poemului – „un Luceafăr întors” relevă asemănarea cu problematica capodoperei lui Mihai Eminescu. Ion Barbu răstoarnă clișeele mentalității tradiționale, astfel încât axa uman-feminin-comun devine superioară axei nonuman-masculin-regal.

3.Temă și două secvențe:

• Tema poeziei este iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii. Fiind „un Luceafăr întors”, poemul prezintă drama cunoașterii și a incompatibilității dintre două lumi. Se exprimă o iubire imposibilă, deoarece ființele ce alcătuiesc cuplul erotic fac parte din lumi diferite, Enigel aparținând regnului animal, iar ciuperca-rege Crypto regnului vegetal.

      O primă secvență care ilustrează tema iubirii neîmplinite este:

• reflectată în fiecare dintre cele două strofe ale tiradei rostite de Crypto. Acesta începe patetic, printr-o repetiție ce sugerează pasiune – „Enigel, Enigel” – sentimente calde și emoționante, contrare firii reci ale regelui ciupercă și o cheamă pe tânără în lumea lui rece și întunecoasă, îndemnând-o să uite soarele, ideal spre care ea aspiră cu toată energia spirituală: „Lasă-l, uită-l, Enigel/ În somn fraged și răcoare”. Lapona îl refuză cu delicatețe, a treia oară mărturisindu-i ostilitatea față de umezeală și frig, mediu propice numai regelui-ciupercă. Se manifestă aici motivul soare-umbră sugerând cele două lumi incompatibile cărora le aparțin cele două ființe care nu pot comunica ideatic și sentimental.

      O a doua secvență care ilustrează tema iubirii neîmplinite este:

• din finalul poemului. Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoțindu-se de „măsălarița mireasă”, o ființă din lumea lui, o plantă medicinală toxică potrivită lui, întrucât fac parte din același regn. Referirea la „Laurul-Balaurul” sugerează aceeași idee a „nuntirii” posibile numai între două ființe aparținând aceleiași lumi. Încercarea ființei inferioare de a-și depăși limitele este pedepsită cu nebunia.

4. Două elemente de structură și compoziție:

• Titlul baladei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din literatura universală precum „Romeo și Julieta” sau „Tristan și Isolda”. Însă la Ion Barbu membrii cuplului sunt antagonici (fac parte din regnuri diferite). Sunt personaje romantice cu trăsături excepționale, dar negative în raport cu norma comună (Crypto e „sterp” și „nărăvaș/ Că nu vrea să înflorească”, iar Enigel este „prea cuminte”). Numele Crypto are dublă semnificație: cel tăinuit, implicat de adjectivul „criptic”, dar trimite în același timp și la „criptograme”, fost grup taxonomic care includea toate speciile fără flori și fără semințe și prin care erau incluse și ciupercile. Numele cu sonoritate nordică Enigel sugerează originea laponei (de la pol) și trimite probabil la semnificația cuvântului care provine din latinescul „angelus”, înger.

• Expresivitatea poeziei este realizată la nivel morfosintactic prin opoziția trecut/prezent a verbelor la persoana a III-a singular, mărci care atestă structura epică a poemului și absența eului liric: „trăia”, „poposi”, „a fript”, „făceau”, „vorbi” etc. Sub raport stilistic, prezența inversiunilor („mult îndărătnic”, „zice-l-aș”) și a vocativelor în prima parte a baladei evidențiază oralitatea textului. În portretizarea celor două personaje simbolice sunt utilizate epitetul și antiteza: Crypto este „sterp” și „nărăvaș”, „rigă spân”, lapona e „mică, liniștită” și „prea-cuminte”. Dialogul dintre rigă și laponă este constituit pe baza unor asonanțe interioare și repetiții: „Eu mă duc să culeg/ Fragi fragezi mai la vale”, dar și a antitezelor: spirit/materie, rațiune/instinct, soare/umbră, lumină/întuneric, veghe/somn. Ambiguitatea este produsă de metaforele insolite: „Că sufletul nu e fântână/ Decât la om, fiară bătrână”, „Pahar e gândul, cu otravă”.

5. În concluzie,:

Urmărind toate caracteristicile menționate anterior, prin intermediul operei moderniste Riga Crypto și lapona Enigel, Barbu neagă o întreagă tradiție literară, înlocuind ideea impusă că dragostea este un miracol, poetul prezintă legea nemiloasa a iubirii (supraviețuiește cel puternic, iar cel slab este sacrificat).