Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (1919) Lucian Blaga

1. Context:

• Lucian Blaga e o personalitate ce aparține perioadei interbelice a literaturii, ceea ce îl particularizează fiind capacitatea de a-și crea propriul sistem filozofic, transpunând liric conceptele originale ale acestuia.

• Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga a fost publicată în primul său volum „Poemele luminii” în 1919 și este o artă poetică în care se dezvăluie principalele concepții ale artistului despre lume și viață, despre menirea lui în univers, într-un  limbaj literar distinct.

2. Încadrare în curent:

• Modernismul este curentul literar manifestat cu predilecție în perioada interbelică, ale căror trăsături au fost teoretizate de Eugen Lovinescu și promovate prin intermediul cenaclului și al revistei „Sburătorul”. Orientarea artistică promovează o înnoire a literaturii, prin desprinderea de trecut și prin crearea unei modalități inovatoare de exprimare. În ceea ce privește poeziile, sunt formulate următoarele deziderate: crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufletești și înlăturarea totală a obiectivității, ambiguitatea limbajului prin utilizarea metaforei și inovația formală prin renunțarea la prozodia tradițională.

• Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” aparține modernismului prin: influențele expresioniste, intelectualitatea emoției, noutatea metaforei (metafora plasticizantă și metafora revelatorie) și înnoirile prozodice (versul liber și ingambamentul).

În primul rând:

• poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” ilustrează  unele dintre influențele expresioniste pe care le aduce în peisajul literar al vremii volumul „Poemele luminii”: exacerbarea eului creator, sentimentul absolutului, interiorizarea și spiritualizarea peisajului și tensiunea lirică.

În al doilea rând:

• o trăsătură modernistă a limbajului poetic este intelectualizarea emoției. Tehnica poetică blagiană organizează ideile poetice prin compararea amplă a elementului spiritual cu un termen concret, cu un puternic impact vizual. În plan literar, cunoașterea survine prin două tipuri de metaforă: cunoașterea luciferică își asociază metafora revelatorie, iar cunoașterea paradiziacă își asociază metafora plasticizantă.

3.Temă și două secvențe:

• Tema poeziei este cunoașterea, desemnată de metafora „lumina”, dar și de atitudinea poetului față de marile taine ale Universului. Cunoașterea lumii în planul creației poetice este posibilă numai prin iubire: „Eu nu strivesc…/ căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și morminte”. Enumerația de metafore revelatorii cu multiple semnificații desemnează temele poeziei lui Blaga: „flori” (viața, efemeritatea, frumosul), „ochi” (cunoașterea, spiritualitatea, contemplarea poetică), „buze” (iubirea, rostirea poetică), „morminte” (tema morții, eternitatea). Motivele poetice asociate sunt misterul și lumina care reprezintă o metaforă a cunoașterii și a iubirii.

      O primă secvență care ilustrează tema cunoașterii este:

• în primele cinci versuri, în care se exprimă concentrat refuzul cunoașterii logice, raționale, paradiziace prin verbe la forma negativă: „nu strivesc”, „nu ucid”. Cele patru elemente pot fi grupate simbolic: „flori” – „morminte” ca limite temporale ale ființei, „ochi” – „buze” ca două modalități de cunoaștere: spirituală, contemplativă, și respectiv afectivă, verbalizată.

      O a doua secvență care ilustrează tema cunoașterii este:

• a doua parte, mai amplă, care se construiește pe baza unor relații de opoziție: „eu” – „alții”, „lumina mea” – „lumina altora”, ca o antiteză între cele două tipuri de cunoaștere: luciferică și paradiziacă. Atât conjuncția „dar”, reluarea pronumelui personal „eu”, cât și verbul la formă afirmativă „sporesc” afirmă opțiunea poetică pentru modelul cunoașterii luciferice. De asemenea, prin comparația amplă introdusă de „-ntocmai cum”, cunoașterea pe care poetul o aduce în lume prin creația sa este asemănată cu lumina lunii, care în loc să lămurească misterele nopții, le sporește.

4. Două elemente de structură și compoziție:

• Titlul conține o metaforă revelatorie („corola de minuni a lumii”) și exprimă atitudinea poetului, izvorâtă din iubire, de protejare a misterului. Primul cuvânt, pronumele „eu”, reluat de cinci ori în poezie, evidențiază rolul eului liric, de centru creator al propriului univers poetic. Verbul la forma negativă „nu strivesc” exprimă refuzul cunoașterii de tip rațional și opțiunea pentru cunoașterea luciferică, poetică.

• Discursul liric se construiește în jurul relației de opoziție dintre cele două tipuri de cunoaștere, care se realizează prin antiteza „eu” – „alții”, „lumina mea” – „lumina altora”, prin alternanța motivului luminii și al întunericului, evidențiată prin conjuncția „dar”.

5. În concluzie,:

Arta poetică „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga aparține modernismului printr-o serie de particularități de structură și de expresivitate: subiectivismul, intelectualizarea emoției, influențele expresioniste, noutatea metaforei, tehnica poetică, înnoirile prozodice.